Tablou

Picasso se deseneaza
intr-o trompeta cu doua corzi muzicale.
Fundal
o inima in forma de sticla
ce se rostogoleste pe asfalt
cand bati bulgareste
din coada de pensula pe care ti-ai lipit unghii
sa zici ca ai solzi.
Culori
Se reflecta din clopotul focar
la o alta bataie de coada
a genelor
pe care atarni ochi de peste
sa zici ca ai rama
in loc de sprancene.

Uvertura pentru cei ce înca respiră

LIFE CAFE

Cafeaua se soarbe încet în bule de secunde

spaniole, cocktailuri excentrice si arome exotice.

Se soarbe din doua palme de culori diferite.

Cafeaua se bea incet cu lingurita in particule embrionare

se indulceste cu tinerete

si se amaraste cu batranete.

Cafeaua se amesteca cu placere

si cateva picaturi suave de zahar de pe-a culorii cesti.

Cafeaua se citeste de catre tiganci, vrajitoare si babe

se macina cu aroma prin vant

si se inmoaie in timp

in ghemuri intregi de carne si oase.

Si-n crama nu e farmacie > :)

Si-n crama nu e farmacie ,
cand in lumea ta ,
se usuca seva pe altare
si-n varf de catarg ,
in semn de crucifix
pulseaza impaienjenita inima .



In lumea ta
si-n rai e noapte ,
cand tu ..... ce te vrei a fi
adormi trist in gura lumii .



Dormi dus , sub pleoape ,
iar pe retina
ti-e filmul dulce de ieri ,
unde la coada stau ingerii ,
sa demisioneze ,
trantindu-si aripile
pe fiecare cuvant , fapta
cu care i-ai parbusit
cand ei te-au iubit
si era deschisa
ultima farmacie .

Surasul petalelor

Petalele...

isi lasa ochii sa pulseze

sub gratii secerate ,

sa alunece usor , invartindu-se

pe o axa a gandirii ,

pana isi troznesc pleoapele

ce le cad apoi ,

ca niste degete ce mangaie

rasaritul .

Petalele...

stiu sa muste golul dintre noi ,

sa ne mestece simtirea

si sa o ascunda pe-un nou

sevalet .

Dar stii....ele nu iubesc

camasa rasaritului

si se ascund

printre nori , printre foi , printre noi ,

cand iti zic ; sa nu-mi

mai daruiesti flori .

Fasii de lumina

Mereu ma plimb cu ea ,
o cunosc de cand ma stiu ,
o las sa-mi poarte piele cutata de timp
si adesea sa-mi suiere in ganduri
. E tot o slabanoaga ca si mine ,
imbracata-n femeie ,
imi spala visele ,
imi intinde zilele pe sarma
si le usuca cu caldura.
Ea nu doarme ,
nu se hraneste
e doar o candela a trupului meu
osandita pe Pamant...
si va stinge cu mine odata .

Apel la procesul lui Kafka

Adesea ma gasesc
la obiecte pierdute ,
sau in anticamera de inchiriat sentimente
nu reusesc niciodata
sa-mi las bagajele cu vise
si trenul trece prin mine ca apa
si fuge atat de departe
lasandu-ma pustiita cu inca o vara ,
cu inca o viata strigata in somn .

Nu sunt suflet si nici trup ,
sunt clovn al vietii ,
ce adesea doarme sub pat
dupa un dans al papusilor .

Nu sunt buzunarul in care cu totii
ascundeti maruntisuri ,
sunt gleznierele universului
ce alerga pe strada voastra
si al meu miocard e plasa ta
de sigurantza in care sari
stiind ca am bratele larg deschise.

Papusa cu sfori

Am degete necontrolate ,
o inima in minus
si imi joc viata intr-o cutie de carton .
Gandurile nu le cunosc nu se framanta ,
probabil de aceea nici nu mananc .

Decorul ce il am e cusut de umbra ,
doar timpul e strangulat de praf ,
si patru sfori ,
pe care le umezesti cu alte tale lacrimi
sa ajunga la mine in ochi ,
te leaga de mine .

Gand cibernetic

Mi se tot trantesc usile
timpului in spate
si sangele ascutit
imi scalda fiinta
intr-un cald rece
al strabunilor .

Inteleg ca aripile gandurilor
sunt cuivinte ,
dar nu desluesc diferenta
nasterii cu un cantec de leagan
sau cea a nasterii cu un bocet .

Imi cad si se amesteca
degetele , bratele , picioarele
in panza tehnologiei
si nu stiu daca scriu acum poezie
sau holograma a unui
algoritm :
~sentimente in pixeli ~

O lume alb negru

Am o papusa cu sfori cu care ma joc zilnic . O pun sa locuiasca acolo unde petalele trandafirilor nu reusesc a da putina culoare strazilor si nici caldura oamenilor . In acel oras unde visele au semafoare .... se zbate trista ea un sufletul de copil , intr-o camasa de forta numita trup .

Am invatat-o ca pentru a trai trebuie sa urce si sa coboare necontenit scari , sa planga suav , prin ochii mei , pe clape de pian , pentru a-si compune melodia vietii , urmand ca mai apoi sa o desire pe tocuri de pantofi .

Ca toate jucariile a fost fascinata de tango , acel dans in rosu al vietii , acea impletire de pasi , de maini si de suflete in doi . Totusi trist se sfarma intre trupuri de plastic , grabite , straine dupa care alearga mai goala decat toti saracii , pentru iubire .

Asteapta cu inima ce i se umple de praf , pana va inceta sa mai bata , un el la capat de sfori sa-i schimbe decorul oferit de mine in alb si negru .